Tu faci eroarea asta când votezi?

Era președinte și ascundea un secret. Credea că dacă oamenii o să îl afle, reputația lui o să aibă de suferit. Credea că oamenii o să își piardă încrederea în el și nu o să îl mai susțină. Făcea tot ce e posibil să își mascheze defectul. E vorba despre Franklin Roosevelt, unul dintre cei mai cunoscuți președinți din istoria americii. Ascundea faptul că paralizase de la talie în jos din cauza polimielitei.

Totul a început în 1921, când în timpul unei vacanțe în Canada a intrat în contact cu o boală necunoscută. Avea febră, începuse să își piardă simțul tactil și începuseră să îi paralizeze anumite zone ale corpului. Pentru medicii care l-au consultat era clar: avea polimielită. Roosevelt a refuzat să creadă că o să fie paralizat pentru tot restul vieții. A încercat diferite forme de terapie, dar fără nici un rezultat. Atunci a luat o decizie. Dacă el nu poate să scape de boală, măcar imaginea lui să nu fie afectată. Măcar în mintea americanilor să fie un om sănătos.

A făcut eforturi uriașe ca să nu arate că polimielita l-a afectat atât de mult. Deși în privat mergea într-un scaun cu rotile, a făcut tot posibilul să nu se afișeze așa în public. De obicei era sprijinit de o rudă când apărea în public, ca să poată să stea drept. Când ținea un discurs, se lăsa pe pupitru ca să stea în picioare și să nu se vadă că e paralizat. Când circumstanțele nu îi permiteau să se sprijine de ceva, folosea niște tije de fier, ascunse de pantaloni, care îi țineau picioarele drepte.

Modul ciudat în care evaluăm oamenii

Roozevelt avea dreptate. Felul în care arăți determină modul în care te percep oamenii. De ce? Pentru că imaginea generală pe care ne-o facem despre cineva influențează felul în care percepem caracteristici specifice ale acestuia. Și aspectul fizic al unei persoane e un factor important în formarea impresiei generale. Altfel spus, vedem o persoană atractivă, ne formăm o impresie generală pozitivă despre ea, apoi orice altă trăsătură a ei o vedem tot într-o lumină pozitivă. Fenomentul acesta se numește efectul halo.

Totul a început cu Edward Thorndike, un psiholog de la Universitatea din Columbia. Fiind interesat de evaluările psihologice, a observat că oamenii dau note asemănătoare pentru toate criteriile, chiar dacă aceste criterii nu au nici o legătură unele cu altele.  De exemplu, dacă pui pe cineva să evalueze o altă persoană în funcție de cât de bine arată, cât de bine comunică, dacă e sinceră sau nu, cât de inteligentă pare, etc., evaluatorul o să aibă tendința să dea note similare pentru toate trăsăturile.

Dar momentan era doar o ipoteză. Ca să vadă dacă observația lui e adevărată sau nu, Thorndike a rugat un grup de ofițeri să își evalueze soldații în funcție de îndemânare, înfățișare, intelect, abilități de leadership, loialitate, responsabilitate, altruism, etc. Și, exact cum se aștepta Thorndike, ofițerii dădeau note asemănătoare la toate caracteristicile, în funcție de imaginea generală pe care o aveau despre fiecare soldat.

De ce trebuie să arăți bine dacă ești politician

Acesta a fost doar începutul. Mai târziu, tot mai mulți cercetători au fost atrași de idee și au început să facă studii individuale legate de efectul halo. Și rezultatele au fost aceleași. De exemplu, un grup de subiecți a primit trei poze: o poză cu o persoană atractivă, o poză cu o persoană cu un aspect neutru și o poză cu o persoană neatractivă. Apoi au fost rugați să evalueze personalitatea oamenilor din imagini, să spună cât de fericiți sunt cu viața lor și ce statut social au. Și de fiecare dată persoanele mai atractive au fost evaluate mai bine.

Se pare că același lucru se întâmplă și atunci când alegătorii își formează o părere despre candidații politici. Cu cât politicienii arată mai bine și par mai familiari, cu atât par mai competenți în ochii oamenilor. Și au șanse mai mari să fie votați. Și asta nu se rezumă doar la aspectul fizic, ci și la cât de atractivă e vocea politicienilor. Iar studiile arată că până și persoanele specializate în evaluări, chiar și atunci când au date concrete despre politicieni, tot îi favorizează pe aceia care arată mai bine.

Greșeala asta pot să o fac și eu. Poți să o faci și tu. Poate să o facă oricine. Important e să fii conștient de ea atunci când decizi pe cine votezi. Pentru că persoana care la prima vedere pare cea mai competentă, poate doar arată bine și doar îți lasă impresia că are și alte calități.

Din fericire, strategia lui Roozevelt a funcționat. Oamenii l-au susținut în continuare. După ce a devenit președinte, a pus bazele Fundației Naționale pentru Paralizia Infantilă, un centru care ajuta oamenii care sufereau de polimielită, și a susținut fianciar cercetările care mai târziu au dus la apariția vaccinului împotriva acestei boli cumplite.

Fii deștept!

Bogdan

P.S.

Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să dai like la pagina de facebook și să lași un comentariu cu părerea ta.


Oamenii nu sunt atât de raționali când votează, arată studiile

Ești singur într-un spațiu îngust. E un loc în care încape doar o persoană. Trebuie să iei o decizie dificilă. Ai mai multe opțiuni, dar nu știi care e cea corectă. Nici măcar nu știi dacă există una corectă. Nici măcar nu ești sigur dacă decizia ta contează. Fiecare are părerea lui despre ce ar trebui să alegi. Au fost cheltuiți bani grei ca să îți fie influențată decizia. La TV, la radio, în presă, pe rețelele de socializare, peste tot în jurul tău s-a vorbit despre asta.

Ești în fața urnei de vot. Te gândești pe cine să alegi pentru președenție. Ai urmărit ce se întâmplă pe scena politică. În mare, cam știi ce are de gând fiecare politician și care e planul lui de acțiune. Știi ce a promis fiecare. Probabil ai impresia că locul în care o să pui ștampila depinde doar de modul rațional în care pui în balanță toate variantele. Sau toate avantajele și dezavantajele pe care le presupune câștigarea candidaturii de către o anumită persoană. Sau ce afiliere politică are fiecare candidat. E o decizie bazată pe logică. Sau nu?

Alexander Todorov e profesor de psihologie la Universitatea Princeton. E interesat în primul rând de cum gândesc oamenii despre cei din jurul lor. În special, e interesat de modul în care fețele oamenilor ne influențează felul în care îi percepem. Motiv pentru care a realizat o serie de cercetări prin care a vrut să vadă dacă fețele politicienilor pot influența decizia de vot a alegătorilor. Și rezultatele au fost unele surprinzătoare.

Când rezultatele alegerilor sunt pe față

De exemplu, într-un studiu publicat în 2013, oameni din Statele Unite au evaluat fețele a 18 candidați la președenția Bulgariei din 2011. Iar nivelul de competență pe care oamenii l-au evaluat în poze a fost asemănător cu rezultatele alegerilor. Altfel spus, candidatul care a fost perceput ca fiind cel mai competent, doar pe baza unei imagini cu fața lui, a ieșit pe primul loc. Candidatul care a ieșit pe locul 2 la cât de competent părea, a ieșit pe locul 2 și la alegeri. Și tot așa. Interesant e că rezultatele rămân aceleași chiar și atunci cânt participanții la experiemente privesc imaginile doar pentru 0,1 secunde (adică doar pentru a zecea parte dintr-o secundă).

Todorov nu e singurul care a demonstrat importanța pe care o are aspectul feței în decizia de vot. Dintr-un alt studiu realizat de alți cercetători, în care un grup de subiecți a văzut clipuri de 10 secunde cu dezbateri dintre politicieni (fără sonor!), a reieșit faptul că rezultatele pot fi prezise pe baza aspectului și a comunicării non-verbale în proporție de 20%.

Și lucrurile nu se opresc aici. Într-un studiu din 2009, un grup de adulți din Elveția a fost rugat să aleagă politicianul pe care îl consideră mai competent. Au primit pe rând imagini cu câte două fețe (imaginea unui câștigător la alegerile parlamentare din Franța din 2002 și politicianul care a ieșit pe locul doi în candidatura pentru poziția respectivă). Și majoritatea i-a considerat mai competenți chiar pe câștigători. Ce e și mai interesant e că cercetătorii au făcut același lucru cu un grup de copii cu vârste între 5 și 13 ani. I-au pus pe copii să se joace pe calculator un joc cu un vapor care naviga pe mare spre o anumită destinație. Apoi au fost întrebați pe cine ar alege ca și căpitan de vas. Și majoritatea copiilor au ales tot politicienii care au câștigat.

Ion Iliescu ar fi ieșit sef de trib?

Imaginează-ți un grup de 100-150 de oameni care trăiesc în pădurile tropicale. Oameni care nu au intrat în contact cu civilizația. Bărbații vânează sau pescuiesc, iar femeile adună plante sălbatice și au grijă de copii. Îi respectă foarte mult pe cei care au murit și cred că sufletele lor încă mai există printre ei. Au tot felul de ritualuri ciudate, în care se constumează, dansează și cântă. Așa arată un trib de băștinași din Papua Noua Guinee.

Carmen Strungaru, o cercetătoare româncă, doctor în etologie, a fost plecată în Papua Noua Guinee și le-a pus băștinașilor filmările de la alegerile din 1996 din România. A vrut să vadă pe cine ar prefera aceștia ca leader. Și băștinașii l-au ales ca favorit tot pe Ion Iliescu. Ca și românii. De fapt, ordinea tuturor preferințelor a fost aproape aceiași ca și a românilor. Fără ca băștinașii să înțeleagă măcar un cuvânt din discursul candidaților. Au fost influențați doar de limbajul trupului acestora și de tonul vocii.

Poate te gândești că acest gen de studii sunt publicate în jurnale științifice lipsite de credibilitate. Din contră, un studiu de acest tip a fost publicat chiar în Science, unul dintre cele mai prestigioase jurnale. În studiu, subiecții au fost rugați să evalueze candidații din imagini în funcție de câteva criterii (cât de inteligenți par, cât de sinceri, cât de carismatici, etc.). Din nou, rezultatele au arătat că cel mai bun predictor pentru rezultatele alegerilor au fost caracteristicile ce țineau de competența percepută (inteligența, abilitățile de leader, etc.), toate evaluate în funcție de o imagine cu fața fiecărui candidat, la care subiecții se uitau doar pentru o secundă.

La TV trebuie să pari competent

E adevărat, poate că în realitate efectele nu sunt la fel de puternice ca în experimente, unde nu există și alți factori care să influențeze decizia. Dar un efect există. Conform unui studiu din 2011, se pare că televiziunea îi ajută pe candidații care arată mai competenți, pentru că expunerea la TV crește șansele ca aceștia să fie votați, mai ales de către cetățenii mai puțin informați despre politică.

Fața unui om influențează modul în care îi interpretăm acțiunile. De exemplu, un studiu arată că dacă un om tace într-o ședință în timp ce e criticat de ceilalți, atitudinea lui e privită ca un semn de putere dacă acesta are o față dominantă și ca un gest de slăbiciune dacă are o față percepută ca fiind submisivă. În plus, se pare că oamenii au o încredere exagerată în concluziile pe care le trag despre ceilalți doar uitându-se la fețele lor. De fapt, pozele cu fețele candidaților influențează deciziile de recrutare pentru anumite locuri de muncă. Acest lucru se întâmplă chiar și atunci când oamenii care recrutează sunt rugați să ignore pozele. Dar există și un efect invers. Ceea ce știi despre o persoană poate să influențeze felul în care îi percepi aspectul feței.

Întrebarea rămâne. E un lucru bun sau un lucru rău faptul că, fără să ne dăm seama, alegem politicieni în funcție de ce exprimă fețele lor? Poate că intuițiile noastre sunt corecte. Și oamenii care au fețe care îi fac să pară competenți chiar sunt competenți. Dar poate sunt greșite. Fără să vrem, alegem să ne conducă persoanele nepotrivite, pentru că aparențele ne induc în eroare. Încă nu știm sigur care e adevărul. Rămâne să așteptăm noile descoperiri din știință și să aflăm răspunsul.

Fii deștept!

Bogdan

P.S.

Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să dai like la pagina de facebook și să lași un comentariu cu părerea ta!


Efectul Guru: Cum te lași păcălit de oamenii care nu spun nimic

Urcă pe scenă cu un mers încrezător. Sala în primește cu aplauze pline de entuziasm. E într-un hotel de 5 stele. Biletul a fost foarte scump la eveniment. Mai ales că locurile au fost limitate. Publicul așteaptă nerăbdător să asculte ce are de spus, ca niște copii care așteaptă să vadă ce cadouri au primit de crăciun. E îmbrăcat elegant, pare o autoritate, un leader carismatic.

Se opresc aplauzele într-o liniște care pare că ascunde ceva magic. Își începe discursul despre evoluție spirituală, dezvoltare personală sau secrete ale succesului. Folosește cuvinte și expresii cum ar fi „câmp de energie”, „manifestarea gândurilor în materie”, „psihologie cuantică” sau „conștiință universală”.

Nimeni din sală nu înțelege exact ce înseamnă toate aceste cuvinte. Dar toți se gândesc că ce spune oratorul poate e prea profund ca să fie înțeles de oricine. Până la urmă, tocmai de aceea e pe scenă. Pentru că știe despre ce vorbește. Trebuie să aibă un sens ce spune. Chiar dacă nimeni nu înțelege nimic. Sau… nu?

Toți oamenii din sală fac o eroare de gândire pe care filozoful Dan Sperber o numea Efectul Guru. În esență, înseamnă să consideri profunde afirmațiile pe care nu le înțelegi. Să crezi că ce a spus cineva e plin de sens și foarte inteligent doar pentru că nu te-ai prin exact ce vrea să spună de fapt. Mulți șarlatani și pseudoștiințifici sunt conștienți de eroarea asta și abuzează de ea de fiecare dată când vor să câștige încrederea oamenilor.

Acum, să îți spun ce înseamnă pseudoștiințific în Dicționarul explicativ al lui Bogdan Oprea. Pseudoștiințific (genul masculin, pluralul pseudoștiițifici): orice persoană care vrea să îți ia banii sau care măcar vrea să fie celebră, promovând minciuni, promisiuni exagerate, lucruri false, dar pe care le îmbracă într-un limbaj științific. Pseudoștiința e ca un cufăr gol. Din exterior pare ceva foarte prețios, dar în realitate e total lipsită de valoare. Un ambalaj fără conținut.

Afirmații vagi, lucruri interpretabile, cuvinte apărute recent în știință, dar folosite fără sens, metafore complicate. Toate acestea sunt folosite de șarlatani ca să te facă să crezi că spun ceva important. Când de fapt nu spun nimic.

Atfel spus, imaginează-ți următorul lucru. Ai în față trei cărți: una de psihologie, una de fizică modernă și una despre spiritualitate. Și rupi câte o pagină din fiecare. Apoi iei o foarfecă și tai cuvinte la întmplare. Le pui pe toate într-un bol și le amesteci. Apoi scoți fără să te uiți câteva cuvinte și încerci să faci propoziții cu ele. De exemplu, să zicem că extragi „motivație”, „rezonanță magnetică”, „suflet”, „legea atracției”, „evoluție spirituală” și „inconștient”. E foare ușor să faci cu ele o propoziție pe care oamenii să o considere profundă: „Dacă vrei să fii motivat, nu uita că sufletul tău are o rezonanță magentică, cu care atrage inconștient (conform legii atracției) toate lucurile care o să te ajute în evoluția ta spirituală.”

Știi ce însemană fraza asta? NIMIC! Nu însemană nimic. Sunt pur și simplu cuvinte din știință și din spiritualitate puse la un loc doar ca să îți dea impresia că e ceva super-profund. Și dacă te uiți la orice guru spiritual din zilele noastre o să vezi că are cărți ÎNTREGI doar cu astfel de fraze. Și oamenii le cumpără. Și oamenii cred că însemană ceva. Și oamenii merg la conferințele lor. Și oamenii le dau bani! Doar pentru că îmbracă nimic într-un ambajaj strălucitor care pare științific și spiritual.

Sfatul meu:  dacă nu înțelegi ce ți-a spus cineva, întreabă! Cere mai multe detalii. Spune-i că nu ai înțeles exact la ce se referă. Nu considera adevărat un lucru doar pentru că nu l-ai înțeles. Regula e simplă: dacă nu ai înțeles ce a spus cineva, ori nu ești destul de documentat despre subiectul respectiv, ceea ce se rezolvă foarte ușor: te documentezi (Mulțumim, Căpitanule Evident!), ori persoana respectivă nu s-a exprimat destul de clar (și poți să o rogi să îți explice din nou cu alte cuvinte), ori nici ea nu are habar despre ce vorbește și vrea să pară inteligentă și profundă. Dacă un lucru sună sofisticat, asta nu înseamnă că e și adevărat.

Fii deștept!

Bogdan

P.S.

Nu e întâmplare că citești acest site, vibrațiile câmpului tău îi spun intuiției tale unde să te îndrepți ca să îți încarci de energie pozitivă corpul spiritual. Nu ai înțeles exact ce vreau să spun, dar propabil e ceva profund, nu?

P.P.S.

Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să dai like la pagina de facebook, să îl distribui prietenilor tăi și să lași un comentariu cu părerea ta!


Studiu: Copiii expuși la religie disting mai greu realitatea de ficțiune

Mulți zic „Ce poate să se întâmple rău cu copiii care primesc educație religioasă? Doar nu o să înceapă să privească lumea ca niște naivi care cred orice chestie absurdă pe care o aud?”. Dar se pare că exact asta se întâmplă. Unui copil căruia îi spui că acum 2000 de ani cineva mergea pe apă și învia morți o să îi fie foarte ușor să accepte și alte lucruri care par total nerealiste. Avem și dovada.

Într-un nou studiu publicat în Cognitive Science, copii de 5 și 6 ani au fost împărțiți în 4 grupuri:

  • copiii care merg la școli normale, dar și la biserică,
  • copiii care merg la școli normale, dar nu și la biserică,
  • copiii care merg la școli religioase, dar și la biserică,
  • copiii care merg la școli religioase, dar nu și la biserică

Cercetătorii le-au prezentat o serie de povești preluate din Biblie. În prima fază le-au prezentat poveștile exact ca în Biblie (povești religioase). Apoi povești în care supranaturalul nu era explicat prin Dumnezeu, ci era înlocuit de magie (povești fantastice). Și în ultimă fază povești în care tot ce era supranatural a fost exclus (povești realiste).

Apoi copiii au fost întrebați dacă poveștile sunt reale sau dacă sunt invenții. Și, cum probabil te aștepți, copiii care merg la școli normale, dar nu și la biserică, au evaluat cel mai realist poveștile, Au spus că poveștile religioase și fantastice sunt inventate. Uite un grafic preluat din cercetare ca să înțelegi mai ușor:

Răspunsul copiilor cu „E o poveste reală” a fost codat cu 1 și răspunsul cu „E o invenție” a fost cotat cu 0. Apoi s-a făcut media tuturor răspunsurilor. Și după cum poți să vezi și în grafic, majoritatea copiilor au spus că povestea relistă chiar e realistă. La povestea religioasă, doar copiii care nu au fost expuși la religie au spus că e invențe. Și la povestea fantastică au fost răspunsuri variate, dar tot copiii care nu au fost expuși la religie au spus mai des că e invenție.

Asta arată că da, copiii care sunt expuși la religie tind să creadă mai mult în poveștile religioase și în poveștile care împlică supranaturalul. Dar cercetătorii nu s-au oprit aici. Lucrurile devin și mai interesante.

În a doua etapă a studiului au luat doar copiii care merg la școli normale, dar nu și la biserică și copiii care merg la școli religioase, dar și la biserică. Extremele. Copiii care nu au fost expuși aproape deloc la religie și copiii care au fost expuși și la școală și în timpul liber. Și le-au dat 4 tipuri de povești (o să îți dau și un exemplu la fiecare):

  • Povești familiare cu magie: „John a desprins apele cu toiagul fermecat.”
  • Povești familiare fără magie: „John a desprins apele cu toiagul.”
  • Povești nefamiliare cu magie: „John a desprins muntele cu toiagul fermecat.”
  • Povești nefamiliare fără magie: „John a desprins muntele cu toiagul.”

Poveștile familiare înseamnă povești pe care le regăsești și în Biblie. Nefamiliare însemană că sunt inspirate din Biblie, dar puțin modificate. Și din nou, copiii care nu au fost expuși la religie, au spus mult mai des că poveștile sunt invenții. Chiar și în cazul poveștilor care nu se regăseau în Biblie.

Ce însemană asta? Înseamnă că un copil care e educat într-un spirit religios, în care e învățat să creadă în miracole, în puterea rugăciunii, în îngeri păzitori și în demoni care ispitesc oameni are o tendină mai ridicată să accepte și alte lucruri care nu se potrivesc cu ce se întâmplă în mod natural în jurul nostru.

În Biblie scrie că Moise a despicat apele cu un toiag, ajutat de Dumnezeu. Și copilul e învățat că e ceva care chiar s-a întâmplat! Că e posibil așa ceva. Deci nu o să îi fie greu să creadă că cineva a despicat un munte cu un toiag fermecat. Copilul care nu a fost expus la religie nu crede asta. Pentru că nu a fost învățat să accepte lucruri care nu par realiste. Și e mult mai sceptic. Și are o imagine mult mai corectă a lumii din jur. (Pentru că, știi, nu poți să… despici un munte cu… un toiag… fermecat. Pentru că nu există magie, știi?)

În concluzie, dacă te întrebi de ce unii copii sunt pregătiți să accepte tot felul de povești care implică supranaturalul, unul din motivele pentru care fac asta e că au fost educați de religie să accepte lucruri supranaturale ca fiind adevărate. Tu alegi cum vrei să se dezvolte copilul tău și cum vrei să îl educi.

Fii deștept!

Bogdan

P.S.

Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să dai like la pagina de facebook și să lași un comentariu cu părerea ta.


6 afirmații stupide anti-evoluție pe o pagină creștină de facebook …și care e de fapt adevărul științific

Bănuiesc că ai cont de facebook. E locul unde e oricine, oricând. În special să pună poze cu mâncare și pisici. Sau să distribuie citate motivaționale. Sau (mai nou) să își facă pagini de facebook prin care să își promoveze convingerile. Sau să își promoveze site-urile pe care își promovează confingerile. Oricine poate să facă asta. În special pentru că facebook s-a asigurat că e foarte ușor și pentru că e gratis.

Și unii oameni își fac pagini de facebook ca să atace evoluția. Nu mai știu exact cum am dat de pagina asta, probabil a distribuit cineva link-ul pe un grup din care fac parte. Sau a dat cineva de la mine din listă un comentariu la postările de acolo. Și (fiind interesat de evoluționism) am intrat să aflu mai multe. Și când am început să citesc, am simțit că îmi dă cineva cu o Biblie peste față.

E vorba de pagina de facebook CreEvo, care are în jur de 500 de like-uri, ca și pagina site-ului meu, de altfel. Din câte pot să înțeleg, e o pagină care promovează creaționismul și negarea teoriei evoluției. Postează regulat tot felul de lucruri care (după spusele lor) arată că evoluția e falsă. Dar, după cum o să vezi în continuare, e doar aceași propagandă creaționistă ridicolă care ascunde ignoranță și gândire superficială. Am luat câteva postări de acolo și le-am comentat.

Afirmația stupidă #1: Viermele de tutun sfidează evoluția

1viermedetutun

Viermele de tutun (Manduca Sexta, pe numele lui științific, în caz că interesează pe cineva) nu sfidează cu nimic evoluția. Consumă de 6 ori doza letală de nicotină pentru oameni. Așa, și? Doza e letală PENTRU oameni, nu pentru vierme. Fiecare organism are o anumită cantitate dintr-o toxină pe care o suportă în corp. Întâmplarea face ca viermele de tutun să suporte de 6 ori mai multă nicotină decât omul. Nimic neobișnuit.

Asta nu sfidează cu nimic evoluția. Din contră, dacă teoria evoluției ar fi adevărată, ne-am aștepta ca anumite specii să secrete într-o formă sau alta toxine ca să alunge prădătorii din jurul lor. Pentru că ar fi un avantaj în supraviețuire. Și exact asta face viermele de tutun! Secretă tutun ca să alunge păienjenii cară se hrănesc cu larve de insecte.

Cum a evoluat? Ironic, viermele de tutun e una dintre cele mai bine studiate insecte, pentru că e ușor să se lucreze cu sistemul lui nervos. Ca fapt divers, îi știm toată secvența ADN-ului. Motiv pentru care știm multe și despre cum a evoluat. Analiza ADN-ului insectelor din diferite zone geografice arată că specia are un strămoș în America Centrală, care a colonizat treptat America de Sud și de Nord.

Și tot ironic, viermele de tutun chiar a fost folosit ca să se studieze evoluția. De exemplu, într-un studiu, cercetătorii au vrut să vadă cum afectează temperatura evoluția insectelor. Și au comparat viermii de tutun din mediul natural cu viermii de tutun crescuți în laborator la temperatură constantă. Timp de 250 de generații! Și da, există diferențe. Au demonstrat că temperatura chiar influențează evoluția speciilor.

Afirmația stupidă #2: Natura e frumoasă, deci e creație divină

2colibri

Argumentul e atât de învechit, încât dacă ar fi un om, ar fi un pensionar cu baston și chelie. Are și propriul lui nume: apelul la frumusețe. Pe scurt, spune că natura nu ar avea nici un motiv să fie frumoasă, să fie plăcută pentru ochii oamenilor. Și totuși e frumoasă. Deci asta înseamnă că Dumnezeu a făcut-o frumoasă. Special pentru oameni, ca să se bucure de ea.

De ce e un argument slab? Pentru că natura nu e frumoasă prin ea însăși. Faptul că o vedem frumoasă e pur și simplu răspunsul subiectiv al oamenilor. Lucrurile din natură sunt frumoase pentru că nouă ni se par frumoase, nu pentru că ele sunt frumoase în sine. Plus că nu toate lucrurile din natură sunt frumoase. Vezi de exemplu, nu știu, specia Aye Aye. Și nu, nu e mumia unui șoarece nervos. E o primată din Madagascar:

Ca fapt divers, știi ce a făcut pasărea din prima imagine să fie atât de frumoasă? Selecția sexuală. În imagine e un mascul. Penele colorate sunt ornamente sexuale cu care impresionează femelele, ca să se reproducă cu ele. Pasărea din imagine e chiar exemplul dat de Darwin într-una din cărțile lui ca să arate diferențele dintre mascul și femelă, ca urmare a evoluției.

Afirmația stupidă #3: Pasărea Colibri nu e produsul evoluției

3evolutiacolibri
Păsările Colibri au evoluat. Știm exact cum și de ce. Există în total 338 de specii de păsări Colibri, care au ca strămoș comun o pasăre care a trăit acum 22 de milioane de ani (care la rândul ei a evoluat dintr-o specie de lăstun, o pasăre care seamănă cu rândunica, de acum 42 de milioane de ani). Și dacă mergem mai mult în trecut, avem fosilele unei specii care a trăit acum 54 de milioane de ani și care e strămoșul păsărilor Colibri actuale. Fosilele arată așa:

3fosila

Toate păsările Colibri sunt adaptate să culeagă nectarul din flori. Și fiecare specie s-a specializat pe anumite tipuri de flori. Din acest motiv și numărul mare de specii. Și având în vedere că nu au ocupat toate mediile disponibile, ele continuă să evolueze.

Afirmația stupidă #4: Mamuții au dispărut din cauza potopului lui Noe

Adevărul e că nu există un acord comun legat de dispariția mamuților. Întrebarea e dacă au dispărut din cauza schimbărilor climate, din cauza oamenilor sau din cauza unei combinații dintre cele două. Dovezile tind să arate spre a treia variantă. (Unii experți spun că în anumite zone au dispărut chiar din cauza unor meteoriți sau comete care au lovit Pământul).

Autorii unui studiu publicat în Nature arată că mamuții au dispărut din cauza încălzirii climatice, schimbării mediului înconjurător din habitatul lor natural și din cauza prezenței oamenilor. Un alt studiu din 2008 arată același lucru. Din cauza încălzirii globale și a schimbărilor din mediu, un număr destul de mic de mamuți au mai rămas în viață, iar aceștia au fost vânați de oamenii primitivi. Îmi pare rău, creștinilor, realitatea e un pic mai complicată decât în mitul lui Noe.

Afirmația stupidă #5: Evoluția nu poate să explice metamorfoza insectelor

Avem deja o mulțime de date legate de insectele care au trei stadii de viață (larvă, cocon, fluture). Nu există momentan un răspuns clar legat de apariția metamorfozei, dar se fac progrese mari. Ca să aibă sens din punct de vedere evoluționist, stadiile de viață ar trebui să ofere un avantaj în supraviețuire. Și chiar oferă. Pentru că insectele adulte și insectele tinere nu se mai află în competiție pentru aceeași hrană.

Larvele se hrănesc cu frunze, în timp ce fluturii se hrănesc cu nectarul din flori. Și din moment ce nu se află în competiție unele cu altele, pot să existe în număr mai mare, în comparație cu speciile în care și insectele adulte și insectele tinere consumă aceleași lucruri.

Cum au evoluat? Cele trei stadii de dezvoltare ale insectelor care nu trec prin metamorfoza (preninfă, ninfă și adult) s-au transformat în cele trei stadii ale insectelor care trec prin metamorfoza (larva, cocon, adult). Când încă erau în ou, în stadiul de dezvoltare (preninfă), insectele nu reușeau să consume toți nutrienții din ou. Așa că au dobândit capacitatea să se hrănescă de unele singure în interiorul oului. Și într-un final au reușit să iasă din ou în stadiul respectiv și să continue să se hrănească la fel și afară (adică să fie larve). Asta par să indice studiile, cu toate că a rămas loc de dezbatere.

Afirmația stupidă #6: Dacă accepți evoluția ești o maimuță

6maimuta

Afirmația asta are la bază o eraore de gândire foarte, foarte răspândită: apelul la consecințe. Oamenii spun „Dacă evoluția e adevărată, însemană că oamenii sunt animale. Nu îmi place consecința asta a teoriei evoluției. Deci o să o resping.”. Doar că lucrurile nu sunt adevărate sau false în funcție de consecințele lor. Lucrurile sunt adevărate sau false în funcție de dovezi. Chiar dacă nu ne plac implicațiile unor teorii, dacă dovezile le susțin, înseamnă că ele sunt adevărate.

Creaționiștii caută mereu tot felul de argumente prin care să atace evoluția. Găsesc tot felul de specii către care să arate cu degetul și să spună că sfidează evoluția. Îți spun că natura e prea frumoasă ca să nu fie creație divină. Interpretează noile descoperiri din știință cum vor ei, ca să se potrivească cu poveștile din Biblie. Vor să te facă să te simți prost dacă accepți evoluția, pentru că recunoști că ești doar un animal. Și uneori o fac foarte, foarte agresiv.

Dat tot ce reușesc să facă e să arate doar cât de ignoranți sunt și cât de puține știu de fapt despre teoria evoluției. Și despre dovezile care o susțin. E cel mai ușor să ataci ceva ce nu înțelegi, să critici fără să știi despre ce vorbești sau să îți dai cu părerea ca să primești atenție și să te simți important. Dar oamenii care apără știința sunt peste tot. Și o să se asigure că adevărul iese la suprafață.

Evoluția e un fapt. Împacă-te cu ideea.

Fii deștept!

Bogdan

P.S.

Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să dai like la pagina de facebook, să îl distribui și prietenilor tăi și să lași un comentariu cu părerea ta.


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 197 other followers