Studiu: Internetul a cauzat explozia de atei?

Sursa: The Monastery

Sursa: The Monastery

Având în vedere că din ’90 până în 2010 procentul de americani fără vreo afiliere religioasă a crescut de la 8% la 18% și că folosirea interentului a crescut de la practic zero la 80% dintre americani, Allen Downley s-a gândit că poate există o legătură între cele 2.

El crede că accesul liber la infomația disponibilă pe net e o explicație pentru faptul că oamenii renunță la religie.

Acum, lipsa unei afilieri religioase poate avea mai multe cauze. De exemplu:

  • faptul că ai fost crescut într-o familie fără interese religioase,
  • faptul că ai anumite convingeri politice sau anumite ideologii care intră în contradicție cu religia în care ai fost crescut,
  • ai studii superioare, deci o educație științifică mai aprofundată, deci un scepticism crescut față de religie
  • ai un statut financiar ridicat deci nu ai nevoie de o religie care să îți ofere un sentiment de siguranță în fața problemelor legate de bani,
  • și multe, multe altele…

Ca să vezi dacă există o legătură între aceesul la internet și lipsa unei afilieri religioase e impoartant să iei în calcul și factorii de care ți-am spus.

Și exact asta a făcut și Allen Downley într-un studiu publicat recent.

A analizat peste 8900 de răspunsuri la sondajele GGS (General Social Survey) din 2000, 2002, 2005,  2006 și 2010.

Și a ajuns la următoarele concluzii:

  • faptul că mai puțini copii sunt crescuți în familii religioase explică 25% din lipsa afilierii religioase de astăzi,
  • 5% din lipsa aflilierii e explicată de numărul mai mare de tineri care au studii superioare,
  • accesul la internet explică 20% din lipsa afilerii religioase din ziua de azi.

Foarte important: corelația nu însemană cauzalitate. Asta înseamnă că dacă accesul la internet a crescut o dată cu lipsa religiozității asta nu însemană neapărat că există o legătură între cele 2.

E posibil ca accesul la internet să ducă la o scădere a religiozității, la fel cum e posibil ca oamenii care nu au tangență cu religia să fie mai atrași de internet decât restul oamenilor, la fel cum e posibil ca alt factor să cauzeze ambele lucruri, la fel cum e posibil să nu există nici o legătură între creșterea accesului la internet și lipsa aflilierii religioase.

Ca să ne gândim la o relație cauzală, la faptul că accesul la internet îi face pe oameni să renunțe la religie, trebuie să avem o explicație pentru asta. Și există câteva explicații…

Explicația #1: Odată cu accesul la internet, oamenii au acces la o gamă fooarte largă de păreri și idei despre religie, cât și la un număr foarte mare de oameni cu religii diferite față de a lor.

Motiv pentru care încep să își pună întrebări: dacă există atât de multe religii, nu doar cea în care am fost eu crescut, oare nu cred în ea doar pentru că șansa a făcut să mă nasc într-un loc unde e religia mea cea mai răspândită?

Dacă mă nășteam în altă parte oare nu aveam altă religie? Și asta îi duce la concluzia că poate religia e doar un produs cultural care nu reflectă realitatea și că religie s-ar putea să fie falsă.

Explicația #2: Oamenii au mai multe informații despre religia lor pe internet. Pot să citească ce spun oamenii de știință despre religie, pot să citească despre istoria religiei și cum a apărut, pot să citească despre mintea umană și erorile de gândire pe care le facem și care ne duc la o gândire religioasă.

Și așa ajung să își dea seama că religia e un subiect studiat intens și că majoritatea studiilor arată că a fost creată de oameni și nu are o bază reală.

Explicația #3: Pe internet, pot să citești știri scandaloase despre oamenii care se află la conducerea bisericii și să îți dai seama că nu sunt foarte spirituali și că nu respectă ceea ce predică, lucru care te face să nu mai ai încredere în religie.

De exemplu, într-o știre care a apărut pe ABC News, se spunea că poza unui patriarh care avea un ceas foarte, foarte scump la mână (lucru aflat în contradicție cu spiritualitatea religioasă anti-materialistă) a fost editată în Photoshop și a fost șters ceasul, ca să nu îl vadă cititorii.

Din păcate, persoana care a editat poza a uitat să ștergă și reflexia ceasului în masa la care stătea patriarhul, iar știrea a făcut înconjurul internetului.

Acum toți oamenii care citeau știri pe internet au putut să vadă că patriarhul are un ceas foarte scump la mână și că încearcă să ascundă asta, editând pozele în care apare, lucru care a scăzut încrederea în biserică.

Și e posibil să existe mult mai multe explicații…

E nevoie de mai multe studii care să cerceteze ce mai exact citesc oamenii pe internet atunci când decid să renunțe la religia lor. Mie mi se pare un subiect foarte interesant pentru cercetarea științifică. Rămâne să vedem ce o să se descopere în continuare…

Fii deștept!

Bogdan

Nu uita să dai like la pagina de facebook și să lași un comentariu: tu care crezi că e explicația pentru scăderea numărului de oameni care nu sunt afiliați la nici o religie?

 


Cercetătorii britanici au clonat un dinozaur! Nu chiar…

O știre spectaculoasă a apărut în News-Hound.

Părea că știința a ajuns într-un punct în care orice e posibil. Că orice barieră a fost spartă.

Părea că cercetătorii pot să aducă la viață orice specie.

Articolul spunea că oamenii de știință de la Liverpool’s John Moore University au clonat un dinozaur. Scria că au extras mostre de ADN din fosile și le-au injectat în uterul unui… struț!

Erau date și citate din ce au spus cercetătorii despre rezultate. Chiar dacă știrea era parcă scoasă dintr-un roman SF, într-un fel părea credibilă.

Era prezentată și o poză cu puiul de dinozaur:

Pui de cangur prezentat ca pui de dinozaur. Sursa: News-Hound

Reacțiile cititorilor au apărut imediat: Jurrasic Park o să devină realitate!, Știința e incredibilă!, Foarte cool!.

Din păcate (sau din fericire) știrea era falsă. A fost doar o farsă. În poză era doar un pui de cangur.

Dar mulți, mulți oameni au crezut că e adevărată și am fost entuziasmați de proiect.

Acum, pe internet o să apară mereu tot felul de știri. Unele spectaculoase, altele mai puțin. Cum îți dai seama care sunt adevărate și care nu? Vestea bună e că există câteva soluții simple pe care oricine poate să le folosească.

#1. Verifică sursele

Un articol în care se vorbește despre descoperiri științifice și nu are linkuri către publicațiile de specialitate deja e îndoielnic.

Importantă e și istoria site-ului. Vezi dacă nu cumva au mai fost promovate minciuni pe site-ul pe care ai găsit știrea și în trecut.

O să vezi că de obicei un site care are o știre dubioasă are majoritatea știrilor dubioase. Dacă găsești un articol în care scrie că s-a dovedit că terapia prin cristale funcționează probabil o să găsești pe același site și articole despre chakre, acupunctură, paranormal și alte chestii dubioase.

Cele mai credibile surse sunt evident jurnalele respectabile în care publică doar oameni de știință adevărați și a căror lucrări sunt revizuite de alți experți în același domeniu. Jurnale în care nu poate să publice oricine, jurnale pentru care ai nevoie de pregătire științifică serioasă.

#2. Caută și alte păreri

Nu te mulțumi doar cu perspectiva pe care ți-o oferă un singur site. Caută pe google să vezi și ce spun alții despre știrea respectivă. Caută păreri contradictorii.

Când ai în față mai multe păreri despre aceeași știre nu o să mai fii așa sigur de ce ai citit.

Un sfat util e să cauți subiectul respectiv în google, la care să adaugi cuvântul „sceptic” sau „fraudă”, ca să vezi dacă nu cumva e o știre falsă care a fost demascată de cineva.

Poți să îți faci o listă cu site-uri pe care scriu oameni de știință renumiți sau sceptici care se documentează serios și să verifici dacă nu cumva au vorbit și ei despre știrea respectivă.

O singură sursă nu e niciodată de ajuns. Ăsta e și motivul pentru care știința cere mai multe studii făcute de mai multe persoane în mai multe șituații despre același lucru înainte să se tragă o concluzie.

#3. Așteaptă să se clarifice lucrurile

Nu te grăbi cu concluziile.

Așteaptă să treacă ceva timp de la apariția știrii respective. Verificarea informațiilor științifice necesită timp, părerile altor oameni despre știrea respectivă nu o să apară imediat.

Dacă e un subiect controversat o să înceapă dezbateri, fiecare parte o să vină cu argumentele ei și o să treacă ceva timp până se clarifică lucrurile.

Sunt situații în care un jurnalist îi ia interviu unui cercetător și cercetătorul se trezește că în ziar a fost reinterpretat TOT ce a zis el doar ca să fie prezentată cercetarea ca ceva spectaculos. Așteaptă să vezi reacția cercetătorului respectiv după ce citește articolul.

Scepticii nu au timp să verifice toate știrile spectaculoase care apar pe net pentru că pur și simplu sunt prea multe. O să le ia timp să își facă temele și să vină cu o concluzie pertinentă. Oferă-le timp să se decumenteze.

#4. Verifică dovezile

Afirmaţiile extraordinare necesită dovezi extraordinare.

~ Carl Sagan

Există un criteriu ESENȚIAL după care să decizi dacă ceva e adevărat sau nu: DOVEZILE. Nu ai dovezi, nu poți să crezi în știrea respectivă.

Cu ce argumente vine autorul? Cu ce studii? Afirmațiile se contrazic între ele? Afirmațiile se contrazic cu ideile deja dovedite de știință?

Dacă nu sunt prezentate dovezi și argumente solide nu are rost să te entuziazmezi prea tare la o asfel de știre.

Acum, și natura dovezilor e importantă. Cum ai văzut și în cazul ăsta, era prezentată o imagine. E o dovadă suficient de bună? Nu aș zice… Având în vedere cât de extraordinară era știrea, recomandarea mea e să urmezi sfatul lui Carl Sagan: cere și dovezi extraordinare.

Când se vorbește despre clonarea unui dinozaur nu poți să te rezumi doar la o fotografie ca să accepți că e adevărat. Vrei clipuri, vrei mărturii ale altor oameni de știință, vrei publicații în literatura de specialitate.

Cu cât subiectul e mai controversat cu atât cantitatea de dovezi trebuie să fie mai mare.

#5. Nu urma turma

Instinctul nostru de a urma grupul e o sabie cu 2 tăișuri – uneori e un avantaj, alteori nu.

De obicei, dacă vedem că un număr foarte mare de oameni sunt de acord cu un lucru, avem tendința să îl considerăm și noi adevărat. Dacă citești site-ul de mai mult timp știi că asta e o eroare de gândire numită Apelul la majoritate.

Oricât de mulți oameni ar crede un lucru, dovezile rămân principala baza a concluziilor tale.

Mare atenție la comentarii!

De multe ori, oamenii intră pe site-uri care prezintă aceeași părere pe care o au și ei doar pentru a-și confirma puntul de vedere. Doar ca să poată să spună „Uite! Și alții gândesc la fel ca mine, deci nu greșesc!”.

Și o să lase comentarii în care aprobă ce spune știrea. Și o să trăiești cu impresa că toți cititorii sunt de acord cu ce scrie în articol.

Încearcă să conștientizezi că toți avem tendința asta de a ne conforma grupului și caută dovezile înainte să te bazezi doar pe părerile altora.

Fii deștept!

Bogdan!

Nu uita să dai like la pagina de facebook, ca să fii la curent când apare ceva nou pe site și lasă-mi un comentariu cu părerea ta: tu ce alte metode mai știi prin care să separi ce știri sunt adevărate și care sunt false pe internet?


Pseudoștiință în facultăți: o idee extraordinară

Sursa: The Advertiser

Sursa: The Advertiser

Titlul nu e ironic…

Chiar e o idee genială.

Așteptam vineri autobuzul în stație și trec pe lângă mine 2 tipi. Și fără să vreau îi aud ce vorbeau. Unul dintre ei îi zicea celuilalt: „Am sunat la o vrăjitoare din ziar. Și mi-a zis că îmi face farmece o femeie cu copil. Nu știu cine o fi…”.

Atât am prins din discuție pentru că s-au îndepărtat.

Oamenii chiar nu știu să facă diferența între ce e adevărat și ce e vrăjeală. Se uită la horoscop, se duc la ședințe de acupunctură, cred în fantome …și sună la vrăjitoare.

Studiile arată că un nivel destul de crescut de convingeri psudoștiințifice se regăsește și printre studenții de la diferite facultăți (Impey, Buxner & Antonellis, 2012). Ceea ce e un pic ciudat, având în vedere că scopul facultății e să te învețe știință, să te facă să înțelegi cercetare și cum să îți dai seama ce e adevărat și ce nu, în funcție de dovezi.

Acum să își spun și de ce ideea cu pseudoștiința în școli e genială…

Într-un articol publicat recent, Schmaltz și Lilienfeld (2014) vorbesc despre cum să înveți studenții să gândească rațional, folosind exemple de cum să NU faci știință, demascând pseudoștiința din ziua de azi.

Subiectul a fost dicutat chiar și în Forbes.

În articol sunt date câteva exemple de cum ai putea să porți discuții cu clasa despre cazuri concrete de idei false care circulă prin media și în care oamenii cred cu tărie.

Exemplul #1: Legea atracției

Poate că ai auzit de chestia asta. Cel mai probabil în The Secret – un documentar care își spune că poți să ai tot ce își dorești doar gândindu-te la ce vrei și doar vizualizând.

Se pot porni dicuții interesante despre cât de validă e idea, dacă e falsificabilă, dacă are sens având în vedere ce știm acum despre cum funcționează lucrurile sau cum ar putea fi testată.

Exemplul #2: Omul cuantic

Alt lucru pe care ar putea să îl facă profesorii cu studenții e să discute despre dispozitivele care se vând pe net și care promit vindecări miraculoase.

Pentru că sunt un exemplu clasic de pseudoștiință – detalii tehnice sofisticate care nu înseamnă nimic în realitate, promisiuni de vindecare total nerealiste, apelul la tot felul de erori de gândire pe care le fac oamenii ca să îi facă să cumpere.

Un site de genul ăsta e Quantum MAN, de unde poți să …downloadezi medicină! :)) Adică descarci niște programe în calculator care „își transferă informații benefice către creier și te ajută să te vindeci”.

E atât de absurd încât nu îmi vine să cred că cineva ar cumpăra așa ceva, dar la câte chestii dubioase se vând pe net nimic nu mă mai surprinde.

Quantum MAN e exemplu clar de pseudoștiință și un exemplu perfect pentru discuții cu studenții.

Exemplul #3: Puterile paranormale

Prin anii ’80 apărea la TV un tip Uri Geller care strâmba linguri cu „puterea minții”. James Randi, un iluzionist și un sceptic care demasca șarlatanii din vremea respectivă (despre care ți-am mai povestit pe site) a arătat publicului cum se fac genul ăsta de smecherii și a și scris o carte despre Uri Geller.

Se poate discuta în clasă despre cât de ușor pot să fie oamenii impresionați de lucruri care par paranormale, ce trucuri folosesc persoanele care vor să pretindă că au anumite puteri și care sunt metodele prin care poți să îți dai seama care e explicația reală.

Altă activitate recomandată de autori e să îi rogi pe studenți să caute exemple de pseudoștiință în viața de zi cu zi.

Să asculte ce vorbesc prietenii lor, părinții lor, persoanele publice care apar la TV, necunoscuții de pe stradă. Eu fac asta foarte des și aproape zilnic aud o discuție despre o chestie stupidă în care cred oamenii.

Un alt exercițiu util e să le dai ca sarcină studenților să inventeze propria lor pseudoștiință. Așa o să poată să își dea seama cât de ușor e să inventezi o explicație absurdă și cât de credibil sună uneori pseudoștiința.

Evident, studenții pot primi și sarcini mai academice, cum ar fi să studieze literatura de specialitate ca să descopere ce arată studiile sau ce au scris oamenii de știință despre subiectele respective.

Soluții există pentru educarea științifică a studenților. După părerea mea, ar fi o chestie foarte utilă să se implementeze asta în facultăți. Mi-ar face plăcere să văd asta și în România.

Fii deștept!

Bogdan

P.S.

Nu uita să dai like la pagina de facebook și să lași un comentariu.


6 erori de gândire pe care le fac oamenii speriați de vaccinuri

Sursa: New Jersey

Sursa: New Jersey

Îmi amintesc de un lucru foarte important care mi s-a întâmplat acum 2-3 ani.

Auzisem câte ceva despre erori de gândire. Dar foarte, foarte vag. Nu știam mare lucru despre asta. Și într-o zi m-am apucat să caut pe internet cât mai multe informații pentru că mi s-a părut ceva util.

Și din site în site, după câte ore am dat de o listă nu-mai-știu-unde cu TOATE erorile de gândire. Erau multe. Peste o sută.

Și erau descrise toate, cu exemple.

Și am început să le citesc pe rând pe fiecare în parte. Și mă gândeam când le folosesc eu, la ce concuzii m-au dus și dacă mai stau în picioare convingerile mele, având în vedere că sunt bazate pe erori.

Și atunci am avut un fel de REVELAȚIE. Mi-am dat seama cât de multe greșeli fac și cât de multe tâmpenii cred, doar pentru că nu sunt conștient de toate capcanele în care pot să cad dacă nu știu să gândesc eficient.

Trebuie să îți fac o dezvăluire despre mine…

Mult timp și eu cam crezut în teoriile consiprației. Știi… teoriile clasice. Că lumea e condusă din umbră de societăți secrete, că marii conducători vor să depopuleze planeta pentru că suntem prea mulți, că atentatele de la 11 semptembrie au fost o înscenare… etc. etc.

Dar în momentul în care am văzut în fața mea lista aia cu erori de gândire… pur și simplu am trăit o transformare URIAȘĂ a modului în care gândesc.

Pe măsură ce citeam, mintea mea devenea tot mai clară, începeam să îmi văd propriile greșeli. Îmi puneam la îndoială propriile păreri despre lumea din jur, mă gândeam dacă am cu adevărat dovezi și argumente ca să cred ce cred. Altfel spus…

Am devenit un sceptic.

Atunci mi-am dat seama cât de important e să știi și să înțelegi care sunt erorile de gândire pe care le facem cu toții în viața de zi cu zi. Și cât de util e să fii conștient de ele. Te apără de toată vrăjeala asta care circulă în jurul nostru, de toată pseudoștiința asta promovată atât de intens în ziua de azi.

Ăsta e și motivul principal pentru care vorbesc de erori de gândire atât de des pe Fii deștept!. Pentru că vreau să fii și tu conștient de ele. Și să treci prin starea aia de eliberare prin care am trecut și eu. Să poți să gândești mai clar, mai eficient, să poți să iei decizii mai bune și să îți dai seama UȘOR ce e adevărat și ce e fals.

Și aceleași erori de gândire le fac oamenii care se tem de vaccinuri și care militează împotriva lor. Dacă citești de ceva timp Fii deștept! știi că vaccinurile sunt sigure și că ele trebuie făcute ca să ne apărărm de boli.

Acum, care sunt erorile pe care le fac oamenii respectiv? Să le luam pe rând… Citește în continuare.

Eroarea #1: Biasul de confirmare

Asta însemană să favorizezi informațiile care își confirmă convingerile.

Dacă tu crezi că vaccinurile sunt periculoase și nu îți vaccinezi copilul, o să consideri foooarte relevante momentele în care e sănătos, dar o să ignori momentele în care e bolnav. Pentru că o să acorzi importanță doar detaliilor care îți confirmă ideile.

În același timp, când copii vaccinați ai unei rude sau ai unui prieten o să fie sănătoși, o să ignori asta. Daaaar… o să își atragă atenția fiecare mic moment în care ai impresia că nu stau bine cu sănătatea. Dacă tușesc, dacă au febră, dacă au o zi în care se simt rău…

O să te gândești „Deci aveam dreptate… vaccinurile nu sunt bune pentru sănătate. Copii ăștia sunt vaccinați și uite ce rău se simt. Uite ce tușesc! Știam eu!”. Dar o să ignori când aceleași lucruri le pășesc copii tăi.

Și nu o să își sară în ochi momentele în care copii vaccinați sunt sănătoși. Și așa o să rămâi prins în propriul tău sistem de convingeri irațional. Și ca să scapi din cătușele pseudoștiinței tot ce trebuie să faci e să fii conștient de erorile pe care le faci și să vezi ce spun studiile!! Să vezi ce spune știința ADEVĂRATĂ! Nu un grup de militanți speriați de bombe.

Eroarea #2: Efectul Dunning-Kruger

Asta e o eroare interesantă…

Spune că oamenii tind să își supra-estimeze nivelul de cunoștințe sau competențe într-un anumit domeniu. Și la fel se întâmplă și cu militanții anti-vaccin. Se cred experți în vaccinuri. Când în realitate nici măcar nu își dau seama cât de incompetenți sunt.

Gândește-te puțin! Oamenii ăștia se cred mai deștepți decât TOȚI oamenii de știință de pe planeta asta – oameni care fac cercetări, oameni care le publică, oamenii care revizuiesc lucrările publicate. Militanții anti-vaccin se cred mai competenți decât toți la un loc! Atât de inconștienți sunt de propria necunoaștere…

Efectul Dunning-Kruger are niște consecințe foooarte interesante…

Prima: Dacă ne supra-evaluăm într-un domeniu, tindem să nu recunoaștem competențele reale în alții. Și e normal să fie așa. Dacă noi nu știm ce înseamnă să fii bun într-un domeniu, e logic că nu putem să recunoaștem pe cineva care se pricepe. Nu avem un etalon, un punct de referință.

Tocmai din motivul ăsta nu știu militanții anti-vaccin în cine să creadă și pe cine să vadă ca autorități în domeniul medical.

A doua: Nu ne dăm seama de incompetența noastră doar după ce am devenit competenți și putem să ne uităm în urmă și să spunem „Vai cât de slab eram la ce făceam și cât de bun mă credeam, nici nu îmi dădeam seama cât de mult greșesc”.

Probabil la fel se întâmplă și cu militanții anti-vaccin. Ca să își dea seama cât de mult greșesc legat de subiect ar trebui să se documenteze destul de bine și apoi o să conștientizeze că teama lor era TOTAL nejustificată.

Eroarea #3: Biasul supraviețuitorilor

Oamenii au tendința să ia în calcul doar supraviețuitorii și nu și persoanele care au murit din cauza unei boli.

Adepții mișcării anti-vaccin o să spună ceva de genul „Bunica unui prieten a avut polimielită și a supraviețuit. Deci nu avem nevoie de vaccinuri ca să ne protejăm de boli.”. Dar când fac asta ignoră cazurile de oameni care au avut polimielită și au murit, care sunt multi mai multe decât cazurile de oameni care au supraviețuit.

E important să privești problema în ansamblul ei și să iei în calcul toate cazurile. Nu doar cazurile care favorizează puntul tău de vedere.

Eroarea #4: Corelațiile iluzorii

Foarte pe scurt, o corelație înseamnă să existe o legătură între 2 lucruri – dacă un lucru crește (de exemplu numărul de oameni care au o anumită boală) și celalt crește (de exemplu numărul de persoane vaccinate). Sau dacă un lucru crește, celălalt scade.

Prima se numește corelație pozitivă (când 2 lucruri cresc în același timp) și a doua corelație negativă (dacă un lucru crește, celălalt scade).

Dar CORELAȚIA NU ÎNSEAMNĂ CAUZALITATE. Dacă 2 lucruri cresc în același timp asta nu însemană că o creștere a primului lucru a fost o cauză pentru o creștere în al doilea lucru.

Dar se pare că adepții mișcării anti-vaccin nu sunt conștienți de lucrul ăsta.

Și spun că odată ce a crescut numărul de persoane vaccinate a crescut și numărul de cazuri de autism, deci vaccinurile duc la autism. Ceea ce e FALS. Nu există nici o legătură între cele 2.

Dacă vrei să vezi cauza dintre 2 evenimente, trebuie să studiezi lucrurile în alt mod, nu prin corelații. Ele doar îți indică anumite legături posibile între evenimente, nu o cauzalitate sigură.

Eroarea #5: Omisiunea

Omisiunea se referă la următorul lucru: să crezi că riscurile care presupun o acțiune sunt mai mari decât riscurile de a nu face acțiunea respectivă, când în realitate opusul e adevărat.

Adică să crezi că e mai periculos să îți vaccinezi copii decât să nu îi vaccinezi.

În realitate, e muuult mai periculos să nu îți vaccinezi copii decât să îi vaccinezi, pentru că riscurile sunt mult mai mari.

Probabil pot să existe efecte secundare ale vaccinurilor, dar sunt mult mai sigure decât riscurile de a te îmbolnăvi dacă nu ești vaccinat.

Eroarea #6: Neglijarea probabilităților

Cineva speriat de vaccinuri spunea la un moment dat că el nu se vaccinează că oricum, dacă își faci vaccin, tot există boli pe care poți să le iei.

E o gândire corectă? Evindet că nu, pentru că neagă probabilitățile. Ce e mai probabil – să faci o boală rară care nu poate fii tratată printr-un vaccin sau să faci o boală cunoscută, tratabilă sau pe care chiar ai putea să o eviți printr-un simplu vaccin?

Normal că a doua variantă e mai probabilă…

Dar oamenii speriați de vaccinuri nu sunt conștienți de eroarea asta de gândire. Nu își dau seama că neglijează probabilitățile atunci când decid dacă să se vaccineze sau nu.

Ți-am oferit 6 erori de gândire pe care le fac oamenii speriați de vaccinuri. Acum poți să fii conștient de ele, dacă le făceai și tu înainte, sau poți să le folosești ca argumente într-o discuție pe tema asta.

Sper să te ajute să îi faci pe ceilalți să înțeleagă faptul că vaccinurile sunt sigure și că ar trebui să își vaccineze copii.

Fii deștept!

Bogdan

P.S.

Nu uita să dai like la pagina de facebook și să lași un comentariu. Citesc toate comentariile și aproape de fiecare dată și răspund la ele.

Multe detalii despre adevărul științific legat de vaccinuri găsești pe Insula Îndoielii și pe ProVaccin. Le recomand pe amândouă. Eu intru regulat pe ele ca să fiu la curent cu ce mai apare nou despre vaccinuri.


Dumnezeu gândește ca tine …sau așa crezi tu

Sursa: BBC

Sursa: BBC

Scuză-mă că nu am mai scris așa des pe site, dar am fost foarte, foarte ocupat.

Mă trezesc, mă duc la lucru, vin acasă pentru o oră, ca apoi să mă plec iar la cursurile de la master.

Plus că lucrez și la o cercetare în paralel…

Îmi mai rămâne timp seara târziu și în week-end să mai scriu și pe site.

Dar o fac cât de des pot, pentru că e foarte important pentru mine să te țin la curent cu ce mai apare nou despre gândirea rațională, promovarea științei, erori de gândire pe care le fac oamenii sau cum să te ferești de pseudoștiință.

Astăzi vreau să își povestesc câte ceva despre religie…

Oamenii consideră în general că Dumnezeu are anumite „păreri” despre ce e moral sau imoral, despre ce e bine să faci și ce nu e bine să faci, despre ce ar trebui să fie interzis și ce nu.

Mă refer de exemplu la păreri despre avort sau despre căsătoriile între persoane de același sex.

Știm deja din studii că oamenii au tendința să atribuie celor din jur aceleași convingeri sau motivații pe care le au și ei (Nickerson, 1999; Epley et al., 2004).

Când se gândesc ce ar putea să fie în mintea altcuiva în legătură cu un anumit subiect, se bazează pe ce cred ei înșiși despre subiectul respectiv și consideră că alți oameni probabil cred aceleași lucruri ca și ei.

Dar nu cumva la fel se întâmplă și atunci când se gândesc la părerile lui Dumnezeu despre anumite lucruri?

O cercetare realizată de un grup de oameni de știință și publicată în PNAS în 2009 a încercat să răspundă exact la întrebarea asta.

Au făcut în total 7 studii (Epley et al., 2009).

Studiile #1, #2 și #3:

În primele 3 studii au întrebat un grup de subiecți ce părere au despre avort, pedeapsa cu moartea, căsătoriile între persoane de același sex și alte câteva lucruri de genul ăsta.

Apoi i-au întrebat care cred ei că e și părerea ALTOR oameni despre subiectele respective – care cred ei că e părerea lui Bill Gates, a lui Bush și a altor oameni de care toți subiecții auziseră PLUS că i-au întrebat care cred ei că e părerea lui Dumnezeu despre diferitele subiecte.

Convingerile personale s-au potrivit cel mai bine cu convingerile pe care oamenii i le atribuiau lui Dumnezeu.

Studiul #4:

În cel de-al patrulea studiu au comparat răspunsul la întrebări ale unui grup de persoane declarate religioase cu ale unui grup de persoane declarate nereligioase.

Persoanele nereligioase au avut păreri despre ce ar crede Dumnezeu despre subiectele respective mai diferite decât propriile păreri, în comparație cu grupul de persoane religioase.

Studiul #5:

În următorul studiu, le-au cerut părerile oamenilor, apoi le-au oferit argumente puternice împotriva propriilor lor păreri și i-au întrebat care cred ei că sunt părerile lui Dumnezeu și ale unor oameni celebrii despre subiect.

Dacă oamenii îi atribuie lui Dunezeu aceleași păreri pe care le au și ei, atunci ne-am aștepta că dacă le-am schimba părerile oamenilor, să se schimbe și care cred ei că ar fi părerile lui Dumnezeu despre subiectele prezentate în studiu.

Și exact asta s-a întâmplat!

După ce cercetătorii le-au oferit subiecților argumente puternice împotriva a ce spuneau ei că e bine sau nu, și-au schimbat atât propriile păreri, cât și părerile pe care le aveau despre ce crede Dumnezeu despre subiectele discutate.

Studiul #6:

În studiul #6 subiecții au fost rugați să își spună părerile despre aceleași subiecte și din nou să spună care cred ei că sunt părerile altor oameni și ale lui Dumnezeu despre subiectele respective.

Apoi au fost împărțiți în 2 grupe. Un grup a fost rugat să țină o scurtă prezentare cu argumente despre propria opinie și alt grup să țină un discurs cu argumente pentru părerile opuse.

De obicei, când oamenii dau argumente opuse părerilor lor, tind să conștientizeze și punctul de vedere al celeilalte tabere și devin mai moderați cu privire la ce e corect sau nu. Cu alte cuvinte, nu mai sunt atât de rigizi în opiniile lor.

Apoi subiecții au fost rugați să spună din nou care cred ei că sunt părerile altor oameni și ale lui Dumnezeu legate de aceleași subiecte.

Primul grup nu a raportat nimic diferit, dar al doilea grup a avut păreri mai moerate despre ce ar crede Dumnezeu despre subiectele respective.

Practic, și-au schimbat convingerile despre ce crede Dumnezeu atunci când și-au schimbat propriile lor păreri.

Studiul #7:

În ultimul studiu au folosit fMRI, o metodă prin care e analizată activitatea creierului atunci când oamenii primesc o anumită sarcină.

Când oamenii se gândesc la propriile convingeri se activează anumite zone din creier, iar când se gândesc la convingerile altora, alte zone din creier.

Dacă oamenii îi atribuie lui Dumnezeu aceleași convingeri ca și ale lor, atunci ne-am aștepta ca atunci când se gândesc la ce crede Dumnezeu, să se activeze aceleași zone din creier care se activează când se gândesc la propriile păreri și nu zonele din creier care se activează când se gândesc la părerile altora.

Și exact asta s-a întâmplat și în experiment, dovadă că da, oamenii îi atribuie lui Dumnezeu propiriile lor convingeri.

Concluzie:

Oamenii atribuie păreri mai asemănătoare cu ale lor lui Dumnezeu decât altor oameni (Studiile #1 – #3), dacă îi schimbi convingerile unui om o să își schimbe și convingerile despre ce crede Dumnezeu, în conformitate cu ale lui (Studiile #5 și #6) și zonele din creier care se activează când te gândești la ce crede Dumnzezeu despre anumite subiecte sunt același care se activează când te gândești la propriile păreri și nu zonele care se activează când te gândești la părerile altora (Studiul #7).

Asta explică de ce în toate triburile, în toate culturile, în toate religiile de pe lumea asta, toți cred că Dumnezeu are aceleași valori și aceleași principii morale ca și triburile, culturile și religiile respective și opuse triburilor dușmane și culturilor diferite.

Dumnezeu nu gândește ca tine …mai degrabă tu îi atribui lui Dumnezeu aceleași convingeri pe care le ai și tu.

Fii deștept!

Bogdan

P.S.

Nu uita să dai like la pagina de facebook și să lași un comentariu.


Follow

Get every new post delivered to your Inbox.